miércoles, 30 de abril de 2008

Dor

Nu pot uita linistea noptilor de vara romaneasca in care imi auzeam inima soptind.

"Cuando miro el azul horizonte
perderse a lo lejos,
a través de una gasa de polvo
dorado e inquieto,
me parece posible arrancarme
del mísero suelo
y flotar con la niebla dorada
en átomos leves
cual ella deshecho.

Cuando miro de noche en el fondo
oscuro del cielo
las estrellas temblar como ardientes
pupilas de fuego,
me parece posible a do brillan
subir en un vuelo
y anegarme en su luz, y con ellas
en lumbre encendido
fundirme en un beso.

En el mar de la duda en que bogo
ni aun sé lo que creo;
sin embargo estas ansias me dicen
que yo llevo algo
divino aquí dentro."

Ce ma mai mistuie dorul aurului din clipe!

*

Intr-o noapte de iarna spaniola am iesit dupa aur. Un aer rece, patrunzator ma despartea de visare. Mi-am ridicat ochii spre Nemarginire si Necunoscut ca atunci, dar un gand ce-mi spargea timpanele inabusea soaptele inimii…

Eu sunt pamanteana, vazduhule, nu ma pot contopi cu tine. De ce ma chemi neobosit? Iti place sa ma chinuiesti. Stii bine ca te doresc, dar eu nu sunt decat un bufon al firii, pe cand tu… tu ai origini ceresti! Nu-mi mai pune in inima imposibilul, lasa-ma in mocirla mea. Mi s-a urat de tine, vazduhule!

*

Ce ma mai mistuie dorul aurului din clipe!...